I. Dumnezeu și noi
Fericire
1. "Cât de mult se înșală acei oameni care caută fericirea în afara lor înșiși — în țări străine și călătorii, în bogății și slavă, în mari proprietăți și desfătări, în plăceri și în lucruri deșarte care au drept sfârșit amărăciunea! A înălța turnul fericirii în afara inimii noastre este la fel ca și cum ai construi o casă într-un loc supus cutremurelor permanente. Fericirea se află în noi înșine, și fericit este cel care a înțeles acest lucru… Fericirea este o inimă curată, pentru că o astfel de inimă devine tron al lui Dumnezeu. Astfel spune Domnul pentru cei care au inima curată: "Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu" (2 Corinteni 6:16). Ce altceva le-ar mai putea duce lipsă? Nimic, cu adevărat nimic! Pentru că în inima lor au cel mai mare bine — pe Însuși Dumnezeu!" (Sf. Nectarie din Eghina, Calea spre fericire, 1).
2. "Sufletul care iubește pe Dumnezeu în Dumnezeu și numai în El își află odihna… Pe toate căile pe care umblă oamenii în lume, nu găsesc pace până nu se apropie de nădejdea în Dumnezeu." (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte, 56, 89).
Adevăr
3. "Adevărul nu este o gândire, nu este un cuvânt, nu este o relație între lucruri, nu este o lege. Adevărul este o Persoană. Este o Ființă care pătrunde toate ființele și dă viață tuturor… Dacă cauți Adevărul cu dragoste și din dragoste, El îți va descoperi lumina feței Sale atât cât vei putea să o înduri, fără să fii mistuit.” (Sf. Nicolae Velimirovici. Gânduri despre bine și rău).
4. "Nu există un alt Hristos sau o altă adevăr... Se schimbă culoarea valului, însă valul însuși rămâne neschimbat… așa și adevărul se exprimă prin cuvinte de tot felul, dar în esența lui rămâne același, pentru că, prin însăși natura sa, el este unul singur. Adevărul în sine este nedespărțit, iar se împarte numai pe buzele înțelepților îndrăzneți". (Sf. Efrem Sirul).
5. "Ce este adevărul? — Este Dumnezeu-Omul Hristos și Evanghelia Sa. Iar neadevărul este tot ceea ce nu este El, tot ceea ce nu se află în Evanghelia Sa și este împotriva Evangheliei. De aceea și credința în Hristos este "slujirea dreptăţii" (2 Corinteni 3:9). Cine nu Îi slujește lui Hristos, acela slujește neadevărului. Așa cum orice neadevăr este păcat, tot astfel orice păcat este neadevăr" (Sf. Iustin Popovici, 1 Ioan 5:17).
Ce atitudine are Dumnezeu față de noi?
6. "Dumnezeu ne iubește mai mult decât poate iubi un tată, o mamă sau un prieten, sau oricine altcineva, și chiar mai mult decât ne putem iubi noi înșine." (Sf. Ioan Gură de Aur)
7. "Un monah mi-a povestit că, atunci când era grav bolnav, mama sa i-a spus tatălui: "Cât de mult suferă băiatul nostru. Aș fi dat bucuroasă să fiu tăiată în bucăți, dacă prin aceasta aș fi putut să-i ușurez suferințele". Așa este iubirea Domnului față de oameni. El îi miluia pe oameni atât de mult, încât a voit să pătimească pentru ei, asemenea unei mame adevărate, și chiar mai mult. Dar această mare iubire nu o poate înțelege nimeni fără harul Duhului Sfânt." (Sf. Siluan Athonitul, Scrieri, IX.10)
8. "Domnul iubește pe toți oamenii, dar pe cel care Îl caută îl iubește mai mult… Aleșilor Săi, Domnul le dă un har atât de mare, încât, prin dragoste, îmbrățișează întreg pământul, întreaga lume, iar sufletul lor arde de dorința ca toți oamenii să se mântuiască și să vadă slava Domnului." (Sf. Siluan Athonitul, Scrieri, IX.8).
Cum putem ajunge să-L cunoaștem pe Dumnezeu?
9.
<...>
Tot astfel, omul poate dobândi o înțelegere și despre Dumnezeu: fie crezând celor care au stat și stau în nemijlocită apropiere de Dumnezeu, fie ostenindu-se ca el însuși să ajungă la o asemenea apropiere de Dumnezeu". (Sf. Nicolae Velimirovici. Gânduri despre bine și rău).
10. Așa cum dulceața mierii nu atât prin cuvânt, cât prin însuși simțul gustului poate fi explicată celui care nu a gustat mierea, tot astfel bunătatea lui Dumnezeu nu poate fi transmisă limpede prin învățătură, dacă nu vom putea, prin propria experiență, să ajungem la cunoașterea bunătății Domnului.” (Sf. Vasile cel Mare. Omilii la Psalmi, 29).
11. "Mulți dintre cei bogați și puternici ar da mult ca să-L vadă pe Domnul sau pe Preacurata Sa Maică, însă Dumnezeu nu Se descoperă bogăției, ci sufletului smerit… Orice sărman dintre cei mai de pe urmă poate să se smerească și să-L cunoască pe Dumnezeu. Nu sunt nici bani, nici avuții de trebuință pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, ci numai smerenie." (Sf. Cuvios Siluan Athonitul, Scrieri, I.11, 21)
<...>
Работу над переводом можно продолжить в специальном разделе.