Rezumat
În această carte sunt adunate trei sute de ziceri ale peste cincizeci de sfinți din douăsprezece țări ale lumii. În cuvintele lor aflăm răspunsuri la multe dintre întrebările legate de ceea ce se petrece cu noi și cu cei dragi ai noștri. Sfinții ne arată legătura dintre adevărul dumnezeiesc și viața noastră de fiecare zi. Acest adevăr dumnezeiesc a schimbat viața a milioane de oameni și pe mulți i-a adus la sfințenie și desăvârșire. Toate cugetările sunt redate în stilul limbii române contemporane și sunt accesibile unui cerc cât mai larg de cititori.
Prefață de la alcătuitor
Odată, la un bătrân călugăr pustnic au venit niște tâlhari și i-au spus: "Vom lua tot ce este de valoare în chilia ta". El a răspuns: "Luați, copii, tot ce vă trebuie". Au adunat aproape tot ce se afla în chilie și au plecat. Dar ei nu au găsit portofelul cu bani, care fusese ascuns. Luându-l, bătrânul a alergat după ei, strigând: "Copii! Luați ceea ce ați uitat". Uimiți, tâlharii nu numai că nu au luat portofelul, dar au și înapoiat ceea ce luaseră, spunându-și unii altora: "Cu adevărat, acesta este un om al lui Dumnezeu".
Această întâmplare a avut loc în secolul al VI-lea după Hristos. în Palestina, a fost consemnat de Sfântul Ioan Moshu printre numeroasele alte istorii și cuvinte ale monahilor ortodocși pe care le-a auzit nemijlocit.
Monahul bătrân nu le-a ținut predici oaspeților nepoftiți, nu i-a mustrat, nu i-a amenințat și nu a încercat să-i convingă — ce i-a făcut atunci pe tâlhari să-și schimbe atât de mult părerea și să îndrepte cele săvârșite?
Au văzut în el un alt om — un om al lui Dumnezeu.
Numai omul bogat în Dumnezeu poate fi atât de liber de atașamentul față de bunuri și bani, care au înrobit omenirea. Numai omul înrădăcinat în Dumnezeu poate păstra atât de neclintit în suflet pacea și bunăvoința, atunci când i se face un rău vădit. Dar cel mai mult i-a mișcat iubirea bătrânului față de ei – căci numai omul asemănat lui Dumnezeu poate avea o asemenea iubire față de străini veniți să-l jefuiască, încât să pună cu sinceritate interesele lor mai presus de propriile sale interese.
În alte cuvinte, tâlharii au văzut în el un om în care cuvintele Evangheliei deveniseră faptă. Ceea ce s-a întâmplat nu ar fi putut avea loc dacă, pentru acel monah, credința s-ar fi limitat la ritualuri, la un set de reguli și la cuvinte frumoase despre Dumnezeu — fără o experiență reală a vieții în Hristos.
Pe astfel de oameni Biserica Ortodoxă îi numește Sfinți Părinți. Această Biserică, de-a lungul a două mii de ani, a avut grijă să păstreze fără denaturări adevărul primit de la Apostoli și experiența comuniunii vii cu Dumnezeu. De aceea, Biserica Ortodoxă a putut să nască duhovnicește o mulțime de sfinți, care au fost purtători ai acestei experiențe a vieții raiului încă de pe pământ.
Cartea pe care o aveți în mâini este alcătuită cu scopul de a oferi cititorului posibilitatea de a se apropia de experiența duhovnicească a Răsăritului creștin. Aici sunt adunate trei sute de cuvinte ale mai mult de cincizeci de sfinți ortodocși din Palestina, Siria, Egipt, Grecia, Rusia, Serbia, Muntenegru și Georgia. Deoarece în primul mileniu după Nașterea lui Hristos Biserica Occidentală făcea parte din familia Bisericilor Ortodoxe, în colecția noastră pot fi întâlnite și cuvinte ale sfinților din vechime, care au trăit pe teritoriile actualelor Italia, Anglia, Franța și Tunisia — toate acestea alcătuind o moștenire duhovnicească comună a Bisericii Ortodoxe. Cele mai timpurii dintre cuvintele citate aici au fost consemnate în a doua jumătate a secolului I, iar cele mai târzii — în a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Oriunde ar fi trăit, oricând ar fi trăit și oricine ar fi fost, sfinții ortodocși vorbesc despre aceeași realitate duhovnicească, de aceea cuvintele lor se completează atât de armonios unele pe altele. În secolul al XIX-lea, Sfântul Ignatie (Breanceaninov) a exprimat această observație astfel:
"Când, într-o noapte senină de toamnă, privesc cerul curat, presărat cu nenumărate stele care răspândesc o singură lumină, atunci îmi spun: astfel sunt scrierile Sfinților Părinți. Când, într-o zi de vară, privesc marea întinsă, acoperită de numeroase corăbii care înaintează sub același vânt spre aceeași țintă, spre același liman, îmi spun: astfel sunt scrierile Sfinților Părinți. Când aud un cor armonios, în care voci diferite, într-o armonie desăvârșită, cântă o singură cântare, atunci îmi spun: astfel sunt scrierile Sfinților Părinți". (Sf. Ignatie (Breanceaninov)).
Cred că această mică selecție de aforisme patristice va fi interesantă și folositoare nu numai creștinilor ortodocși, ci și tuturor celor care prețuiesc ceea ce este autentic. Multe dintre cele adunate aici m-au ajutat personal — mi-au oferit răspunsuri la întrebări care mă frământau, mi-au permis să înțeleg într-un mod nou ceea ce se petrece în viața mea — și am hotărât să împărtășesc, prin această carte, cu alții, ceea ce îmi este drag.
Diaconul Gheorghe Maximov
8 ianuarie 2011
Работу над переводом можно продолжить в специальном разделе.